Călătoriile îndepărtate: o sursă de stres pentru femeile singure

Călătoriile solitare: o aventură sau un risc neașteptat?!

Călătoriile la distanță, odinioară o sursă de bucurie și aventură, au devenit pentru Kia, o femeie care călătorește singură, o sursă de stres. Nu se mai aventurează în locuri îndepărtate și regretă profund pierderea acelor colțuri sălbatice ale lumii pe care le-a iubit.

Apropo, Kia, tu ai cumva permis de pilot? Mă întreabă Reena, sora mea mai mare, pe grupul de familie.

Nu, nu am, dar îmi place că, în povestea vieții mele, am trăit genul de experiențe care o fac pe propria mea soră să creadă că știu să pilotez un avion.

A fost, într-adevăr, o viață plină de aventuri.

Călătoriile solitare: Aventură sau stres continuu?!

Aș fi în siguranță într-un asemenea loc?

Nu pot spune cu certitudine, dar nici nu mi-aș asuma riscul. Nu aș campa în Lacul Abbe și nici nu m-aș aventura cu Mafana.

Nici nu aș fi făcut o excursie de o zi în Honduras, în timpul unei luni petrecute în America Centrală, sau o ședere peste noapte în Belarus, în timp ce călătoream prin Europa, așa cum am făcut cu Peter.

Acestea sunt genul de decizii pe care acum le-aș evita.

Și nu doar atenția sexuală nedorită este o problemă. Kia nu s-ar aventura să conducă singură prin Mongolia.

Călătoriile solitare te-au transformat într-un pilot al regretelor?!

Așa cum am menționat în textul ' Pe călătorie solo ca o femeie brunetă mică', dimensiunea mea (și, probabil, etnia mea) îi face pe oameni să creadă că mă pot intimida.

Când se întâmplă asta în locuri publice aglomerate, cum ar fi aeroporturile și avioanele, mă tem să mă gândesc cum aș putea fi tratată atunci când nu există nicio responsabilitate.

Pentru unii dintre prietenii mei, călătoria pur și simplu nu merită efortul. Urăsc să stea la coadă și mulțimile, preferând confortul propriilor case.

Aici, ea se confruntă cu pierderea celor mai sălbatice colțuri ale lumii. Kia, tu ai permis de pilot, nu? Mă întreabă Reena, sora mea mai mare, în grupul nostru de familie. Această întrebare, deși amuzantă, subliniază o anumită percepție a aventurii pe care am cultivat-o, chiar dacă realitatea este acum diferită.