Orașul izolat de pe malul mării din Alaska, cu o locuință unică
Cum reușește Whittierul izolat să păstreze o comunitate atât de strânsă?
Cu o populație de mai puțin de 300 de rezidenți cu normă întreagă, este o comunitate strânsă. Orașul Whittier, situat la capătul Canalului Passage, la 60 de mile sud-est de Anchorage, este înghesuit între munți abrupți și ape înghețate.
Turism și Destinații
Transfăgărășanul se apropie de redeschidere: verificări amănunțite pe întreaga lungime a drumului
Cum să faci prieteni pe drum
Ghidul tău pe coasta Mării Negre
Siesta și Fiesta: Cum să te bucuri de Europa ca un localnicCele mai multe rezidenți trăiesc într-o singură clădire de 14 etaje, Beech Towers. Istoria lui Whittier este marcată de locația sa strategică și de mediul dur.
În ciuda izolației sale, Whittier are un simț puternic al comunității.
Orașul a fost construit în anii 1940 ca o bază militară secretă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Turnurile Beech, cunoscute anterior sub numele de Edificiul Hodge, au fost construite în 1957 pentru a găzdui militari și personal. După război, a devenit un centru comercial de pescuit.
Residentii se bazează unul pe celălalt pentru sprijin și companie. Cu toate acestea, Whittier rămâne o comunitate unică și strâns legată.
Cum supraviețuiește Whittierul în izolare totală?
Locația îndepărtată a orașului și accesul limitat la servicii au dus, de asemenea, la soluții inovatoare, cum ar fi o școală comună și resurse comunitare împărțite.
Viitorul orașului este incert, cu preocupări privind viabilitatea pe termen lung din cauza locației sale îndepărtate și a oportunităților economice limitate.
Deși provocările sunt numeroase, locuitorii din Whittier s-au adaptat la viața în acest mediu izolat. Ei au dezvoltat o cultură distinctă, influențată de istoria militară și de pescuit a orașului.
Comunitatea se bazează pe activități precum pescuitul, vânătoarea și drumețiile pentru a-și menține stilul de viață.
Accesul dificil la Whittier, fie pe calea aerului, fie prin tunelul Anton Anderson, singura legătură rutieră cu lumea exterioară, face ca orașul să fie vulnerabil la întreruperi ale serviciilor esențiale. Cu toate acestea, rezidenții au învățat să se descurce și să se adapteze la aceste condiții.