Transilvania: Transformarea unui monument abandonat în spațiu artistic dedicat lui Ștefan Câlția

Cum poate un monument abandonat să devină o expoziție uimitoare?

Cum îmblânziţi un monument abandonat în arta lui Ştefan Căltia când echipa care pregătea expoziţia lui Ştefan Câltia a intrat pentru prima dată în fosta şcoală pedagogică a Mănăstirii Ursuline din Sibiu, nimeni nu ştia cum spaţiul ar putea deveni o expoziţie. Unele tavane s-au prăbuşit, holurile nu aveau ferestre, iar pe podea era pământ în loc de podele. Părea imposibil ca în câteva luni acest monument istoric, abandonat timp de 16 ani, să găzduiască cea mai extinsă expoziţie dedicată pictorului. Astăzi, arhitecţii, restaurantele şi coordonatorii de producţie tocmai au finalizat un proces de refacere a locului.

Extravaganza reunește 130 de lucrări din diferite perioade ale carierei lui Ștefan Câltia și poate fi vizitată între 19 iunie și 16 august.

De ce această căutare a început în august 2025, după ce Fundaţia Ştefan Câltia, Galeria Posibilă şi Asociaţia Galeriei Artep au decis să facă proiectul împreună, la invitaţia Festivalului Internaţional de Teatru din Sibiu şi în parteneriat cu Muzeul Naţional Brukenthal.

Criteriile au fost clare: un spaţiu în Sibiu, cu peste 600 de metri pătraţi, care poate fi folosit în întregime, pentru a susţine peste 80 de lucrări şi pentru a servi conceptul curatorial gândit de critica şi istoricul de artă Liviana Dan - Călţia ca gardian al Transilvaniei, artist care lucrează cu termeni precum libertatea, adevărul, sufletul şi memoria colectivă şi pentru care arhitectura şi patrimoniul nu sunt doar subiecte de pictură, ci şi angajamente practice. De ani de zile, împreună cu fundaţia numită după el, pictorul a fost implicat în protejarea şi restaurarea clădirilor istorice din Transilvania, în special Shona, satul copilăriei sale.

Ansamblul Ursuline a verificat toate criteriile: scară, semnificaţie istorică, calitate arhitecturală.

Construit în 1474 și transformat în secolul al XVIII-lea în centrul educațional al Ordinului Ursuline, ansamblul a funcționat ca un liceu pedagogic până în 2010, după care a intrat în degradare lentă, fiind folosit sporadic și parțial pentru evenimente și ateliere ale artiștilor. „Dacă sunt sincer, mi-e frică,” spune Eliza Yokina, arhitectul expoziţiei.

Cum pot transforma arhitecții un monument abandonat în artă?

Ne uităm la acest spațiu și încercăm să ne imaginăm că vom face, și va fi bine, dar nimeni nu a fost foarte entuziasmat.

Am văzut cu toţii cât efort trebuie depus pentru a-l aduce într-o stare acceptabilă. În primul rând, documentele au fost necesare pentru a permite o intervenție minimă.

Arhitecții Eliza Yokina și Cosmin Pavel au propus soluții de decontare, iar Departamentul Județean al Culturii le-a analizat timp de aproximativ o lună, după care au fost emise documentele. Principiul fundamental de intervenție într-un monument istoric este „primum non nocere”: în primul rând, nu strica.

Urmează reversibilitatea (tot ceea ce introduceți trebuie să fie capabil să fie eliminate fără urmă) și lizibilitate: noile materiale trebuie să fie vizibil diferite de cele vechi, astfel încât generațiile ulterioare să știe ce este original și ce este intervenția.

În practică, aceasta însemna că numai laptele hidraulic de var era aplicat pe pereți, nu pe tencuială grea. Că podelele lipsă au fost reconstruite pe o grilă plutitoare de lemn, detaşate şi detaşate de pereţi. Că straturile de tencuieli vechi nu au fost atinse, deoarece sub ele pot fi pictate cutii deja vizibile în unele camere.

Că instalația electrică a fost introdusă pe șanțurile existente în clădire. „Ca o clădire veche care are încă nevoie de cercetare, orice parte poate veni cu o bucată suplimentară de informații dacă sunteți foarte atent,” spune Diana Jabrașu, directorul de producție pentru expoziție.