Misterul pădurilor care se plimbă singure în România: Fenomenul bizar ce revine la fiecare 17 ani

Cum se mișcă pădurile?

În anumite zone din România, mai ales în Buzău și în inima Carpaților, localnicii au remarcat de multă vreme un fenomen ciudat: pădurile par să se miște. Trunchiurile copacilor își schimbă poziția de la un an la altul, înclinându-se ușor spre vale sau rearanjându-se subtil în peisaj. Mișcarea este, desigur, mult prea lentă pentru a fi observată în timp real, dar devine vizibilă dacă privești cu atenție pe parcursul mai multor sezoane, arată un studiu recent publicat în revista Science Direct și preluat de presa internațională.

Turism și Destinații

Nomazii digitali: De la libertate la stabilitatea angajării tradiționaleMonumentul din Grand Canyon este deteriorat de legea neîndemânată a turismuluiNoble Investment Group, un pariu curajos pe piața hotelurilor de ședere prelungităEmiratele Arabe Unite susțin turismul cu stimulente și piețe noi după conflictul regional

În multe dintre văile românești, solul de sub picioare este un amestec de nisip și argilă, „irigat” constant de izvoare subterane bogate în minerale. Această combinație creează un teren instabil, predispus la o mișcare lentă, dar constantă.

Monitorizare și schimbări climatice

Cercetătorii au găsit o metodă ingenioasă de a măsura această deplasare a solului: în loc să observe copacii doar din exterior, au studiat structura internă a trunchiurilor lor. Potrivit unui alt studiu, publicat în revista Catena, experții au analizat peste o sută de probe de inele de creștere, prelevate de la molizi norvegieni. Acești copaci cresc pe un așa-numit „pod dragon” într-o vale glaciară din Munții Făgăraș, parte a Carpaților Meridionali.

Pantele abrupte, anumite tipuri de rocă subterană, ploile abundente și ciclurile repetate de îngheț-dezgheț par să facă solul și mai vulnerabil la aceste mișcări. În plus, activitatea de construcție pe pante – cum ar fi cea legată de Transfăgărășan – s-a dovedit a fi un accelerator semnificativ al procesului de infiltrare și deplasare a solului.

Aceste fenomene geologice, cunoscute și sub denumirea de „mișcări lente de versant” sau „solifluxiune”, sunt puternic influențate de factorii climatici și de compoziția specifică a solului. Analiza inelelor de creștere ale arborilor oferă o fereastră unică spre trecutul acestor deplasări, permițând cartografierea zonelor afectate și estimarea vitezei cu care se mișcă pământul. Studiul subliniază importanța monitorizării pe termen lung a acestor zone, mai ales în contextul schimbărilor climatice, care pot intensifica eroziunea și instabilitatea versanților.